Un fizician ieşean susține că Pământul o ia razna, iar ziua nu ar mai avea 24 de ore!
Silviu Gurlui, un reputat profesor universitar ieșean, de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, susţine că, anul acesta, pe 29 iunie, Pământul a înregistrat cea mai scurtă zi de când oamenii de știință au început să folosească ceasurile atomice pentru a-și măsura viteza de rotație, un record istoric, fiind ziua cea mai scurtă (cu 1.59 milisecunde) de când se fac astfel de măsurători.
Acesta spune că, de câţiva ani încoace, se observă o schimbare radicală, în sensul nu se mai încetinește, ci se accelerează viteza de rotație a Pământului, lucru care a început de prin anul 2020, „existând o periodicitate, valorile extreme (vitezele maxime de rotație) fiind înregistrate în luna iulie!” „Mai multe lucrări publicate recent scot in evidență o modificare a axei de rotație a Pământului, de la vest spre est! Axa de rotație a Pământului rămâne fixă în raport cu planul de rotație în jurul Soarelui, însă Pământul își reașează distribuția masică, făcând astfel posibil ca polii să urmeze anumite traiectorii. Evoluția axei de rotație a Pământului este analizată din 1899 și aproape tot secolul al XX-lea s-a constatat că s-a deplasat puțin spre Canada, spre Golful Hudson. Însă, după anii 1990, axa de rotație a Pământului a luat o întorsătură bruscă spre est, deplasându-se aproape de două ori mai repede decât înainte, cu 17 centimetri pe an, spre Insulele Britanice”, a menționat Silviu Gurlui, amintind că al doilea timp ca record negativ s-a înregistrat pe 26 iulie 2022, cu 1,5 ms.
Profesorul Gurlui susţine că cele două fenomene sunt consecințe ale încălzirii planetei, a evaporării apei din sol, a cantității mari de apă din atmosferă şi a unor irigații masive efectuate în anumite zone ale globului. „Modificarea dinamicii de rotație a Pământului este legată de o reașezare a unor volume mari de apă în diverse zone ale globului, pentru a se stabili un nou punct de echilibru. Ne imaginam că avem o minge pe o masă. Daca agățăm mici greutăți de o parte și de alta a mingii, aceasta se va roti în dreapta sau în stânga, funcție de locul și de tipul corpurilor lipite. Din cauza poluării masive și a modificării albedoului solului (solul reflectă mai puțin lumina – din cauza defrișărilor, solul se încălzește mai mult și încălzește tot mai mult atmosfera) și a topirii gheții (funinginea ajunsă pe zăpadă sau calotele de gheață, absoarbe mai puternic lumina și topește gheața), clima a suferit modificări substanțiale. Aceasta a dus la topirea masivă a unor părți din stratul de gheață din Groenlanda și Antarctica de Vest, la o evaporare accelerată a apei din sol, la o sărăcire a apei din sol și, implicit, la episoade de secetă majore. Cu acest tablou, avem o explicație plauzibilă la cele doua fenomene: apa topită tot mai mult din straturile de gheaţă a migrat spre alte zone, de suprafață sau de adâncime ale pământului, realizând o schimbare de repartizarea a maselor pe glob. Astfel, axa Pământului urmează în mod natural acest echilibru de mase. Până spre anii 2000, axa se muta, punct cu punct spre Canada. Aceasta se deplasează spre zonele unde masa este mai mică (zonele care se topesc). Pe de altă parte, la polul opus, Antarctica de vest se topește și ea mai mult, în timp ce Antarctica de vest acumulează tot mai multa gheață. Acest cuplu de forţe rotește Pământul spre est, echivalent axa se deplasează spre vest. Totuși, din anii 2000, axa își schimba direcția şi încă înaintează și mai accelerat de până la două ori, spre est. Acest lucru arată că în acest scenariu mai intră încă un fenomen, care era și înainte, dar într-o pondere mai redusă: seceta”, spune acesta.
Mai precis, deficitul de apă face ca distribuția de suprafață a masei Pământului să sufere de asemenea modificări si să tragă axa în partea cealaltă, spre Europa.
Sabina PANCU
