Refugiații ucraineni au gătit pentru persoanele fără adăpost din Iași
Sute de porții de mâncare gătite de refugiații ucraineni și angajații de la Centrul de Asistență Umanitară și Socială pentru Refugiați CTR Nicolina Iași, au fost distribuite oamenilor fără adăpost din oraș. În total, din ajunul Crăciunului și până acum, la Iași, în Centrul de asistență umanitară și socială pentru refugiați Nicolina s-au gătit 500 de porții de mâncare ucraineană și românească.
Mihaela Munteanu, coordonator al centrului şi director de comunicare şi advocacy la FONSS, a fost cea care a avut ideea de a face din sărbătorile Crăciunului un act de recunoștință și solidaritate în centrul în care sunt cazați acum vreo 80 de oameni. „De fapt, gândul acesta s-a conturat în desele discuții cu ucrainenii care au spus că și ei vor să facă ceva pentru români, că le sunt recunoscători pentru sprijinul oferit. Așa că am discutat cu colegii din organizațiile care lucrează în acest centru și ne-am gândit că am putea să creem contextul potrivit pentru ca ucrainenii să poată împărți din bucatele lor cu români care nici ei nu au un adăpost deasupra capului, decât prin bunăvoința cuiva. În plus, pentru ca sărbătoarea să fie așa cum se cuvine, am gătit toate cele trei mese din Ziua de Crăciun împreună cu refugiații. Tot împreună am stat la masă în holul mare al centrului. Așa am împărtășit bucuria și recunoștința pentru aceste momente. Prin urmare, încă de când ideea nu se conturase complet, am făcut întâlniri de planificare cu refugiații, iar cei care au dorit să se implice s-au înscris pentru diverse activități pe liste, am făcut cumpărături, am igienizat perfect spațiile de lucru, am făcut circuite pentru bucătărie, am pregătit echipamente de protecție, am împrumutat oale, lighene, ustensile de bucătărie (mulțumesc Leonard Deloiu) și am început munca, pe când colindătorii s-au trezit în ziua de ajun, gata de colindat”, a mărturisit.
În ajunul Crăciunului peste 100 de porții de mâncare – ciorbă de afumătură și tochitură moldovenească, gătite pe terasa centrului, au fost distribuite la Adăpostul pentru oamenii străzii de la Baia Publică Iași și în locurile din oraș unde între ruinele unei foste fabrici locuiesc câteva familii.
„Echipa noastră, a centrului, a asigurat coordonarea și a muncit cot la cot cu ucrainenii. Au participat mai ales cei care stau în centru de mai mult timp. Unii dintre ei nu au mai gătit de peste 200 de zile, de când și-au pierdut casele și bucuria lor a fost foarte mare”, a spus Mihaela Munteanu.
Șapte ucrainence și șapte angajați ai centrului au preluat mâncarea și au făcut prima oprire la adăpostul de la Baia Publică. „Sâmbătă am vorbit cu Simona Apetroaie și Gelu Nichitel și am stabilit să nu mai meargă și ei să ducă mâncare pentru oamenii fără adăpost. De asemenea, am vorbit cu Marius Grațian Benchea, pentru că și cu el trebuia să ne coordonăm. Serviciul Voluntar de Ambulanță, care gestionează activitatea la adăpostul pentru oamenii străzii, a asigurat preluarea mâncării, distribuirea ei împreună cu cei care au dăruit-o și a însoțit grupul de ucrainence și angajați de la Centrul de refugiați la al doilea loc în care s-a făcut distribuirea de hrană. Simona vorbise și ea cu unul dintre oamenii care locuiesc acolo și l-a anunțat că mergem să le ducem mâncare. Între ruinele de la fosta fabrică de țigarete din Iași, ucrainencele și-au amintit de ruinele lăsate în urmă în țara lor. Pocnetul petardelor auzit în apropiere le-a făcut să privească cu teamă în sus. Întunericul serii și spațiile insalubre în care locuiesc 10-15 oameni le-au impresionat. Și nu numai pe ele. Și pe mine (…) Oamenii fără adăpost au fost primitori și bucuroși de daruri. La întoarcerea în centru, am vorbit puțin cu ucrainencele care au distribuit hrana, insistând pe faptul că România nu e o țară fără probleme și pe felul în care ONG-urile au organizat această distribuție de alimente, cu grijă maximă pentru siguranța lor. Bucuria de a dărui a fost și mai mare când au înțeles mai mult”, a adăugat Mihaela Munteanu.
„Evident borșul ucrainean a fost vedeta. Îl pomeneau des, fată în față cu borșul nostru, care evident nu le place. Acum l-au avut în caserola de unică folosință (pentru precauții legate de siguranța alimentară nu folosim decât veselă de unică folosință) au profitat mâncând cu dor”.
Prima zi de Crăciun a fost „despre timp petrecut împreună, comunitate, iubire față de oameni”. „De dimineață, a venit un oaspete la centru- Volodea, bucătar ucrainean, marinar în scurt concediu, tatăl uneia dintre traducătoarele ucrainence de la centru, care a avut ca misiune: borșul ucrainean. Familia lui- fiică, soție, cumnată, nepoată, mamă și bunică e întreagă refugiată la Iași. În loc să petreacă ziua de Crăciun cu familia lui a venit să ajute la gătirea borșului căruia ucrainenii îi duc dorul demult. Pentru cei 80 de refugiați din centru, Volodea a adus gustul de acasă.
Sub coordonarea lui Volodea și a lui Victor Mandric, unul dintre antreprenorii ieșeni care de nouă luni lucrează și la Centrul de asistență umanitară și socială pentru refugiați Nicolina Iași, s-au gătit încă 400 de porții de mâncare. A ajuns la Centru și o persoană dragă mie, pe care am avut privilegiul să o cunosc- Ramona Ursu, jurnalistă știută, care venind acasă la Iași și auzind ce facem de Crăciun m-a întrebat dacă poate să ni se alăture. Două mâini harnice în plus, o minte isteață și un coechipier plăcut nu sunt de refuzat, așa că vreo opt ore am fost colege. Micul dejun, prânzul și cina au fost foarte apreciate de ucrainenii care au și lucrat, s-au și bucurat. Nici nu mai știu cu câte doamne m-am îmbrățișat. La un moment dat simțeau nevoia să răsplătească atenția noastră. Nadia a plecat rapid cu soțul ei, un domn de 70 de ani abia refăcut după un AVC și s-au întors cu flori. Valentina, minunata profesoara pensionară, o persoană foarte selectivă când e vorba de apropierea de oameni, ne-a mulțumit pe Facebook. Olexandr, un ghem de emoție după ce toate aceste zile, a fost la spital la mama lui care a avut un accident, a mai uitat de griji lucrând în bucătărie și a răspândit îmbrățișări de care el are nevoie în primul rând”, a mărturisit Mihaela Munteanu pe pagina sa de socializare.
Ea adaugă că face toate aceste precizări pentru ca toată lumea să înțeleagă că a fost „bucurie, recunoștință și emoție în jurul unor oale și farfurii, care pentru noi au însemnat mult mai mult”. „Evident borșul ucrainean a fost vedeta. Îl pomeneau des, fată în față cu borșul nostru, care evident nu le place. Acum l-au avut în caserola de unică folosință (pentru precauții legate de siguranța alimentară nu folosim decât veselă de unică folosință) au profitat mâncând cu dor. Privindu-i, am gândit cât de impresionant e să vezi cum un om rămas fără casă, fugit din calea războiului, care se bucură de un polonic de borș, doar pentru că acolo e o bucățică din viața lui de dinainte, o particică din acasă. Și cel ce a gătit și majoritatea celor ce au mâncat nu mai au un acasă decât în sufletul lor”, a adăugat Mihaela Munteanu.
„De circa 10 luni trăim o poveste incredibilă, profund umană, ostenitoare dar și dătătoare de sperantă. E speranța venită din faptul că suntem buni, solidari, sensibili la nevoile celuilalt, implicați”
În ziua a doua de Crăciun, alte 100 de porții de mâncare au fost deja dăruite oamenilor fără adăpost din Iași. De ajutor a fost acum și Gelu, de la Fundația Emmaus Iași, împreună cu echipa lui, care a ridicat mâncarea gătită și a distribuit-o ca prânz de noapte. „Viața în Centru Nicolina a reintrat deja în normal, deși zâmbetul larg care luminează fața ucrainenilor (și a mea, recunosc!) când ne întâlnim în spațiile comune, spune că și-au încărcat puțin sufletele cu un strop de bucurie venită din iubire, recunoștintă, solidaritate. Până la următoarea rachetă rusească ce lovește locul de unde vin. Au fost ore de trudă dar și de mulțumire imensă, pe care nu le-aș fi trăit dacă la Centrul de Asistență Umanitară și Socială pentru Refugiați CTR Nicolina nu aveam o echipă de oameni minunați. Suntem acolo colegi din patru ONG-uri – FONSS- Federația Organizațiilor Neguvernamentale pentru Servicii Sociale, Asociația Afterhills, ParentIS și Grupul Zâmbetul Nostru. În plus, FONSS fiind federație mai are și alți colaboratori dintre membrii săi, care episodic se implică în activitățile centrului. Partener cu noi e Primăria Municipiului Iași, care a delegat aici minunatele fete de la DAS, care fac echipa bună cu noi. De circa 10 luni trăim o poveste incredibilă, profund umană, ostenitoare dar și dătătoare de speranță. E speranța venită din faptul că suntem buni, solidari, sensibili la nevoile celuilalt, implicați. Dragii mei colegi, vă mulțumesc pentru speranța pe care mi-o aduceți în fiecare zi, cum le mulțumesc și partenerilor mei din ONG-uri și celor din instituțiile publice care aleg să-și facă datoria, și evident, le mulțumesc celor fără de care nu am putea căra în spate greutatea și frumusețea fiecărei zile: finanțatorii și donatorii”, a încheiat Mihaela Munteanu.
