Invidia, galbenă și vlăguită

De când a rămas și fără praznicele politice, unde legăna temeinic coliva disperării ideologice, Ana Birchall a căzut în patima metafizicii. Mai curând, a căzut pradă umilinței propriilor gânduri. Ca un logician fără rigoare, lady Birchall se avântă acum prin toate dezordinile societății, strivind temeinic elanul și sfiala cunoscătorilor. De fapt, e doar o încercare caraghioasă de a demonstra că rămâne o variantă tocmai bună de înhămat la căruța cu trandafiri care stârnește iarăși colbul niciodată odihnit pe ulițele Puterii.

Ultima vrăjitorie cu aromă de cocoșel nord-atlantic oltenesc a adus-o din nou la porțile primei universități moderne din țară. Complotul descoperit de fosta emisară a vasluienilor în Parlament ar stârni până și invidia pro-rușilor Șor care, spune cititoarea în nenoroc, ar avea oarece bucurii la nația noastră, mai ales că Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași a decis să deschidă o extensiune la Orhei.

Nu știu câtă istorie a uitat doamna Birchall, dar cu siguranță n-a știut niciodată că de la Ștefan cel Mare încoace nimeni n-a făcut prea multe pentru românii de acolo. Iar dacă, astăzi, la rugămințile disperate ale conaționalilor din Orhei, rectorul UAIC, profesorul Tudorel Toader, a decis să întindă o mână universitară dincolo de Prut, nu e spre beneficiul rușilor, care nu se vor îmbulzi niciodată în amfiteatrele cu ecou românesc, ci al românilor, părăsiți de fariseii politicii naționale, tot mai hulpavi, mai lipsiți de discernământ.

Acum, ocupată cu predarea lecțiilor de aroganță pe rețelele sociale, doamna aceasta – pe care nurii au cocoțat-o cândva până pe un scaun ministerial, pare ruptă total de realitate.

Cum să te declari tulburat la ideea că un român a decis să ducă școala superioară pe un tărâm populat cu sute de mii de semeni…?

Unde o fi fost Ana Birchall când Consiliul Naţional al Românilor din Ucraina a strigat după ajutor, trimițând memorii peste memorii autorităților române, documente prin care probau „genocidul cultural-lingvistic” la care sunt supuși, prin încălcarea dreptului la educație în limba maternă? Oamenii politici de la București, Mizil sau Vaslui n-au mișcat niciun deget. Evident, nici Ana Birchall n-a fost de găsit, n-a arătat interes față de drama românilor care plângeau după un abecedar în limba maternă…

Același Consiliu, devenit protector pentru 20 de ONG-uri ale etnicilor români, a solicitat, de câteva luni, ajutor la București pentru înființarea în capitala Ucrainei a unui Institut Cultural Român, cu reprezentanţe funcţionale la Cernăuţi şi Ismail, dar iarăși n-a avut cine s-i audă. Ana Birchall era prea ocupată cu imaginea de divă politică.

Între timp, rectorul Tudorel Toader a decis să tămăduiască rănile celor 400.000 de români din Ucraina și a proiectat extensii universitare – unde credeți? – la Odessa, Cernăuți și Ismail.

Și n-aș vrea să văd grimasele fostei culegătoare de cimilituri penale când va afla că, pe lângă toate aceste proiecte pur românești, rectorul Tudorel Toader a deschis, recent, anul universitar la Chișinău și Bălți. Că și acolo e nevoie de slovă în limba română!

Dacă mai era ceva de demonstrat, nu știu… Dar știu că invidia este atât de galbenă și de slabă, de vlăguită precum Ana Birchall, tocmai pentru că mușcă și nu mănâncă!

Diana MITREA

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *