Dama de Mizil a avut un vis

Viața publică autohtonă continuă să adăpostească personagii de un caraghioslâc aparte.

Există o duduie mioritică, pricopsită cândva prin forța verighetei, dar căzută acum în dizgrația politicului, duduie care se autoproclamă unică apărătoare a justiției neaoșe, în ciuda antecedentelor sale morale – Ana Birchall.

Incapabilă să-și dovedească bunele intenții când aduce în discuție teme atât de sensibile maselor, precum amnistia și grațierea, băștinașa din Mizil nu se satură de ticăloșii și continuă să bage bățul prin gardul justiției. O justiție pe care, evident – în scurta vreme petrecută tocind cel mai catifelat fotoliu al instituției din strada Apolodor – n-a știut s-o ocrotească de atacurile la baionetă ale grupărilor de depravați din infanteria politică a partidului care a propulsat-o tocmai pentru calitățile sale de servil perfect.

Dama din Mizil a ajuns, se pare, la falimentul moral, de vreme ce uită că a făcut bătături cărând geanta ideologică a unor personaje precum Dragnea, Iordache sau Dăncilă, că a construit, ea însăși, o punte – și nu a provocat vreo falie – între interesul politic și justiție. Pe cine să mai mire, oare, refuzul acesteia de a repara daunele provocate de politic în perioada în care s-a cocoțat tocmai în postura de vicepremier sau, mai abitir, în lunile petrecute în fruntea Ministerului Jutiției, cu o balanță împrumutată tocmai de la personajele pe care le incriminează cu atâta frenezie?!

Un vicepremier de paie, un ministru așijderea, tocmai bun de spălat cu el podelele Palatului Victoria, la mâna celui mai odios mustăcios pe care social-democrația l-a putut inventa vreodată!

Să fii vicepremier, să te lăfăi în favoruri și cafele cu iz de autoritate până-ți sar pantofii de pe călcâie, dar să nu poți deschide gura în fața celor care, în anul 2017, puneau pe hârtie, sub privirile tale impasibile, Ordonanța 13… Și să vii acum tocmai tu, madamă din Mizil, să servești românilor teme de moralitate, asta da, devine repugnant – lecție desprinsă din manualul de șarlatanie. Personaj mai laș și ipocrit, în vreme de pace, n-a pomenit istoria românilor!

Astăzi, excesul de venin din frazele cu care madama îi atacă pe toți cei care nu gândesc precum ea au o nouă justificare. A visat într-una din trecutele nopți agitate de vară că a ajuns să călărească iarăși fotoliul acela din strada Apolodor și vrea să-și transforme fantezia în realitate. Și, melomană cum pozează, mă tem și eu, ca mulți alții, că dama de Mizil, după o nouă cură de Wagner, va porni iarăși să invadeze Justiția, mânată în luptă nu de vreun principiu al democrației, ci doar de o lacună morală pe care, deși întreaga națiune i-o reproșează, ea se ferește să o admită.

Mă tem și îmi repugnă imaginea aceasta, de vreme ce un alt mare meloman al istoriei a căzut în eroare tocmai după o noapte de exaltare cu Wagner, provocând invadarea Poloniei, dând astfel startul celei mai distrugătoare conflagrații mondiale… Asta va fi și soarta melomanei din Mizil, care uită că mai puțin rău fac toți delicvenții lumii, laolaltă, decât un judecător rău intenționat.

P.S. – Ana Birchall atacă pe toată lumea, trecând acum de la personajele sale favorite din PSD la foști demnitari liberali, căzuți în uitare. Cu o singură mențiune, remarcă făcută, cândva, și de invadatorul de tristă amintire: „Masele mari vor ceda mai ușor la o minciună mare decât la una mică”.

Diana MITREA

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *