Cine sunt politicienii ieşeni care se chinuie cu arta manipulării?

Deşi este încă prematur să ne pronunţăm în privinţa procentelor pe care formaţiunile politice, evident, cele importante, le vor obţine la  viitoarele alegeri locale şi dincolo de cifrele pe care, un sondaj sau altul, le aruncă în mediul virtual, nu poate fi trecută cu vederea expansiunea social-democraţilor în cel puţin două zone de interes: vizibilitate şi încrederea electoratului. Profitând la maximum de măsurile nepopulare pe care o guvernare liberală a fost nevoită să le ia într-o perioadă plină de restricţii sanitare, dublată de cele menite a estompa o criză economică inerentă, PSD a pozat, din nou, în salvatorul naţiunii, iar acceptarea partidului ca partener în coaliţia puterii trebuie privită ca un lucru absolut firesc, benefic, cel puţin momentan, pentru ambii coabitanţi.

În realitate, cel puţin la nivel de percepţie, social-democraţii punctează mai mult în comparaţie cu liberalii, aceasta şi pe fondul unei imaginii de partid-reformat după epoca Dragnea, dar şi pe fondul gafelor pe care urmaşii lui Brătianu continuă să le facă din moment ce aceştia nu se dezic sub nicio o formă de cei care au probleme cu justiţia.

Iaşul este, de departe, cel mai bun exemplu. În capitala Moldovei, primarul şi şeful CJ au probleme penale. În acest moment, orice variantă de candidat al PSD devine mai bună în comparaţie cu Mihai Chirica, considerat tatăl combinaţiilor imobiliare, şi înmiit mai viabilă într-o dispută electorală cu Costel Alexe.

Ieşenii par a fi uitat de tunurile lui Maricel Popa, fie că vorbim aici de cârpeli ale drumurilor făcute de firmele apropiate actualului senator, fie de afacerea spitalului modular de la Leţcani, iar ceea ce şochează şi mai mult constă în faptul că supuşii acestuia au ajuns să se bucure de o notorietate pe care, altfel, nu ar fi obţinut-o nici în zece ani de opoziţie.

Nu-i mai puţin adevărat faptul că personaje precum Mugurel Laicu, Bogdan Crucianu sau Liviu Gavril, ostaşi disciplinaţi, dar cu pretenţii de preamărire,  ştiu exact ce pedale trebuie apăsate pentru a capta atenţia publicului, la fel cum o fac şi pesediştii din Consiliul Judeţean, în cazul lor, într-un mod mai voalat.

Exact ca în bancul cu cutia de conserve pe care îţi este frică să o deschizi, pe Laicu îl întâlneşti la orice competiţie sportivă. Fie că flutură o cupă de șampanie la orice gol al Politehnicii, fie că este chemat în ringul de box pentru a înmâna premii la competiţia organizată de un alt coleg de partid, şeful DRDP realizează că manipularea microbiştilor este o carte câştigătoare. La fel procedează şi ceilalţi doi. Iniţiatori ai unor proiecte vizând sprijinirea sportivilor de renume ai oraşului, Crucianu şi Gavril au ajuns să pozeze în salvatori ai sporturilor de echipă, handbal, rugby, minifotbal, cu influenţe  majore în desemnarea antrenorilor emeriţi ca cetăţeni de onoare ai urbei.

Din când în când, unii dintre ei îl mai însoţesc pe şeful filialei municipale prin oraş şi la întâlnirile din cartiere cu ieşenii revoltaţi de faptul că strada lor a fost uitată de autorităţi în ceea ce priveşte reparaţiile sau reabilitările.

Fireşte, în prezenţa secretarului de stat de la Mediu, Bogdan Balanișcu, subiecte precum „Iaşul, un oraş poluat” sau „Capitala rablelor din România” nu sunt câtuşi de puţin abordate întrucât mai important este să pari preocupat de rezolvarea problemelor decât de soluţionarea reală a acestora.

Desigur, reţeta capitalizării unui plus de imagine nu este una exclusivă. La fel procedează şi useriştii ieşeni. Marius Bodea se filmează în tot oraşul, înjurând primarul şi fără a veni cu soluţii, ci doar cu supe reîncălzite, care, culmea, încă mai prind. Junele Răzvan Timofciuc face le fel, iar din când în când le reaminteşte ieşenilor că a mai câştigat un proces cu cei care l-ar fi calomniat într-un fel sau altul.

Vizibilitatea şi notorietatea se obţin acum printr-un modus operandi sinonim cu „fă-te că lucrezi” sau „pari  preocupat”. Restul nu mai contează…

Puţini ieşeni mai intuiesc locul unde s-a aciuat mediocritatea şi faptul că actorii politici cu adevărat valoroşi, potenţiali candidaţi la o funcţie sau alta, sunt cei care nu şi-au făcut un obicei din a inunda reţele de socializare cu poze penibile şi laude ieftine…

George Radu MOLDOVAN